Reconstructia de san…,,moft sau necesitate?’’

Cancerul mamar reprezintă o boală gravă pe care, din păcate, o întâlnim tot mai frecvent, afectând un număr din ce în ce mai mare de femei tinere. Deşi face parte din categoria bolilor maligne, este unul dintre cancerele care descoperite şi tratate precoce, se poate vindeca.
Mastectomia (extirparea chirurgicală a glandei mamare) este soluţia salvatoare. Pe de altă parte mastectomia este o intervenţie chirurgicală mutilantă. Bucuria de a fi o învingătoare în lupta cu cancerul este adesea umbrită de o intervenţie chirurgicală mutilantă, care îndepărtează sânul, principalul simbol al frumuseţii şi feminităţii.
Reconstructia sanului pierdut, nu este nicidecum un moft, ci mai degraba un dar de care la ora actuala pot beneficia toate femeile care au trecut prin aceasta experienta traumatizanta.

Dupa lungi demersuri, reconstructia de san a devenit si in tara noastra, o interventie accesibila tuturor pacientelor care isi doresc acest lucru, interventia fiind la ora actuala decontata de CNAS, prin programul de reconstructie mamara dupa afectiuni oncologice.

Ce criterii trebuie sa indeplineasca o pacienta pentru a fi eligibila pentru reconstructia mamara dupa mastectomie, subventionata prin acest program?

De acest program pot beneficia doar pacientele diagnosticate cu cancer mamar. Interventia se poate face, dupa o evaluare oncologica, la recomandarea medicului oncolog. Consultul oncologic preoperator, trebuie sa precizeze daca pacienta poate beneficia de o interventie de reconstructie mamara, si doar dupa o astfel de recomandare, pacienta poate fi inclusa in programul de reconstructie mamara.

Despre reconstructia mamara…

Scopul principal al intervenţiei de reconstrucţie mamară îl reprezintă obţinerea unui san cu un aspect cat mai natural, si cu o marime adecvata, proportionala cu corpul pacientei (inaltime, greutate, dimensiunea toracelui,etc).

Un alt obiectiv important al interventiei de reconstructie mamara, este obtinerea simetriei fata de sanul contralateral.   Nu întotdeauna este simplu de realizat acest lucru. De cele mai multe ori, pentru obţinerea simetriei este necesară şi remodelarea sânului contralateral, prin lifting, reducţie mamară sau prin introducerea unui implant.

La ora actuala, chirurgia plastica dispune de numeroase metode de reconstructie mamara, iar alegerea metodei potrivite pentru fiecare caz în parte, reprezintă primul pas către un rezultat postoperator optim.

Prin urmare, trebuie sa stiti ca reconstructia de san este o interventie personalizata, adaptata particularitatilor fiecarei paciente. De cele mai multe ori, pentu obtinerea unor rezultate postoperatorii optime, sunt necesare mai multe etape operatorii.

Metode de reconstrucţie mamară

În prezent există multiple metode chirurgicale de reconstrucţie mamară. Pentru reconstructie, se pot folosi implanturi sau ţesuturile proprii. Practic reconstrucţia de sân este o intervenţie personalizată, adaptată la particularităţile anatomice individuale, scopul principal al acestei intervenţii fiind de a obţine un sân identic cu sânul sănătos. La alegerea metodei optime pentru fiecare pacientă în parte, vom ţine seama de aspectul sânului contralateral, caracteristicile constituţionale ale fiecărei paciente, starea ţesuturilor din zona operată (aspect, grosime, troficitate, pecum si de aspectul cicatricei postmastectomie). Deasemenea, vom tine cont de vârsta pacientei, starea de sănătate, tratamentele urmate (citostatice, radioterapie), dar şi de dorinţa acesteia. Soluţiile chirurgicale la care putem apela sunt următoarele:

Reconstrucţia sânului cu implanturi mamare
Este cea mai simplă metodă de reconstrucţie mamară şi presupune introducerea unui implant mamar sub muşchiul pectoral, pentru a remodela astfel forma noului sân. Este potrivită pentru femeile cu sâni mici, la care în cursul mastecomiei s-a păstrat muşchiul pectoral şi la care există rezerve de tegument pentru a se introduce un implant similar cu sânul contralateral.
De obicei, după mastectomie, nu rămâne suficient tegument pentru a acoperi un implant, iar în aceste situaţii putem reconstrui sânul cu ajutorul unor implanturi create special pentru reconstrucţia de sân, protezele expander (tip Becker). Acestea sunt nişte implanturi dublu compartimentate. Compartimentul extern este plin (umplut cu gel de silicon), în timp ce compartimentul intern este gol, dotat cu o valvă prin care ulterior îl vom umple cu ser fiziologic. Umplerea compartimentului cu ser fiziologic se va face treptat, prin injectări regulate, repetate săptămânal până la umplerea integrală a implantului. Astfel de implanturi sunt indicate pentru pacientele care optează pentru o reconstrucţie mamară cu implant, dar nu au ţesuturi suficiente pentru a introduce un implant similar cu sânul contralateral.

Expandarea tisulară
Expanderul tisular reprezintă un implant special creat pentru a obţine surplusul tisular necesar pentru acoperirea unui implant. Este o metodă de reconstrucţie ce se poate utiliza în majoritatea cazurilor. Presupune două etape chirurgicale. În prima etapă se introduce expanderul tisular temporar, care are forma unei proteze de sân, dar care este gol. Urmează umplerea expanderului cu ser fiziologic prin injectări săptămânale.
Cea de a doua etapă chirurgicală presupune extragerea expanderului şi inlocuirea acestuia cu o proteza mamara cu gel de silicon. Avantajul acestei metode este acela de a crea, în timp, un surplus de ţesut necesar pentru acoperirea unui implant mamar voluminos, care altfel nu ar fi încăput. Prin această metodă, reconstrucţia cu implanturi devine posibilă în cazul multor paciente (chiar si in cazul pacientelor cu sani voluminosi). O conditie importanta, este prezenta unor tegumente locale de calitate. Metoda nu este potrivita pentru pacientele care au beneficiat de radioterapie.

Reconstructia mamara cu implante, este o metoda simpla, cu complicatii reduse, si cu un timp redus de spitalizare.

Reconstrucţia mamară cu ţesuturi proprii (lambouri)
În anumite situaţii, putem apela la ţesuturile proprii, pe care le putem folosi ca “material de reconstrucţie”. Astfel de metode presupun utilizarea marelui dorsal (ţesuturile şi muşchiul din zona spatelui) sau a dreptului abdominal (ţesuturile şi muşchiul abdominal). În cazul din urmă, metoda este condiţionată de existenţa unui surplus de ţesuturi la nivelul abdomenului. Îndepărtarea acestuia şi utilizarea lui ca material pentru reconstrucţia de sân poate reprezenta un dublu avantaj din punct de vedere estetic.
Prin utilizarea ţesuturilor proprii se obţin rezultate foarte bune din punct de vedere estetic, dar există dezavantajul unor cicatrici la nivelul zonelor donatoare. Sunt indicate îndeosebi pentru pacientele care au beneficiat de radioterapie sau pentru pacientele cu sâni foarte voluminoşi. Lambourile mai pot fi utilizate si ca ,,material’’ de acoperire al implantelor, in cazurile in care este necesara reconstructia unui san voluminos, sau cand optam pentru reconstructia mamara intr-o singura etapa. In cazul reconstructiei cu lambouri, durata interventiei este mai lunga (3-6 ore), iar recuperarea postoperatorie este mai dificila decat in cazul reconstructiei cu implante. In plus, vom avea cicatrici suplimentare la nivelul zonelor donatoare (zona din care se recolteaza lamboul)

Reconstructia areolei si a mamelonului

Dupa reconstructia sanului, pacientele pot beneficia si de reconstructia complexului areolomamelonar, dupa o perioada de cel putin 3 luni de la reconstrucitia mamara initiala.

Prin urmare, daca sunteti printre fericitele invingatoare in lupta cu cancerul mamar, si daca lipsa sanului reprezinta un prejudiciu pentru dumneavoastra, va asteptam la o consultatie, pentru a afla care este solutia optima in cazul dumneavoastra. Va raspundem cu cea mai mare placere la toate intrebarile pe care le aveti.